Tot timpul am afirmat că îmi plac oamenii autentici, cu sufletul și mintea autentică. Oamenii cărora nu le este frică să fie ei înșiși, să lupte pentru ceea ce cred și simt.

În fotografie mă lovesc deseori de dorința oamenilor de a arăta în fotografii așa cum și-ar dori ei să fie, nu cum sunt în realitate. Viitoare mămici care și-ar dori să aibă câteva kilograme în minus, mămici cu cearcăne sau riduri mai puține. Când am rămas însărcinată și urma să fac ședința foto, la fel am făcut și eu. Ba chiar eram pe punctul de a nu mai face ședința pentru că ”sunt prea grasă”. Uitasem să îmi asum tot ce venea o dată cu sarcina. Așa că, dragul meu soț, care mi-a făcut ședința foto, mi-a editat fotografiile astfel încât să fiu mai slabă în ele decât eram în realitate. Pe moment, tare încântată am fost! La ce folos? Acum câteva luni, mi-am făcut un album cu acele fotografii. Dar, când mă uit în el, am o urmă de tristețe. Nu sunt eu, cea autentică. Nu sunt eu, cea cu acele kilograme în plus, pe care aș fi putut să mi le asum atât de frumos, cu atâta grație și demnitate.

Hai să ne iubim mai mult pe noi înșine, să ne bucurăm de fiecare imperfecțiune și să ne asumăm ceea ce suntem, noi cei autentici.

Să învățăm de la copii, care sunt atât de simpli, frumoși și autentici!

Lorelai a mea, cu adevărat autentică! 🙂

Fotografie finalistă în cadrul competiției internaționale Child Photo Competition, tema Laugher and Smile